Skip to main content

1. PR-ul asta mie imi sună a laudă de sine și nu e genul meu – cine vine la noi, vine pentru că avem produse bune/servicii bune/prețuri bune/mediu bun de lucru etc. Să vorbească clienți/angajații despre noi, de ce trebuie să ne lăudăm?

Păi, pentru că, deși este grozav să ai clienți sau angajați super multumiți, nu toți te recomandă mai departe. Nu pentru că nu vor, ci pentru că nici ei, la rândul lor, nu știu neapărat cum se face asta sau cât de mult înseamnă asta pentru business-ul tău. Așa se face că, deși te bazezi pe bulgărele de zăpadă (clienții recomandă altora, care devin și ei clienți care recomandă altora ș.a.m.d.), ei bine, s-ar putea ca bulgărele ăsta să nu se rostogolească nici așa repede, nici așa departe pe cât sperai.

Plus, PR-ul corect făcut este informare, nu este laudă. Practic, spui ecosistemului tău de business ce faci și cu ce esti diferit de competitorii tăi, ii faci părtași la activitatea ta, creezi noi conexiuni, business nou, oportunități noi. Sunt atâtea feluri în care poți spune un lucru… stiu sigur că există și moduri non-intruzive și non-promoționale în care povestea a ceea ce faci poate ajunge la oameni. Moduri cu care să te simți bine, care să completeze natural toate celelalte feluri directe în care comunici cu clienții și partenerii tăi.

Trăim pe fundul unui ocean de date și se pompează încontinuu alte date în el, deci dacă nu înoți în curență la un moment dat te vei afunda în nisip. Încearcă, tot ce te costă este cost de oportunitate 100% 🙂

2.Cum îmi dau seama dacă am nevoie de un specialist intern pentru PR, un freelancer sau o agenție de PR?

Păi, depinde.
Poate nu ai nevoie de niciunul (cel puțin nu permanent), dacă, de exemplu, ești activ într-o nișă super-specializată cu puțini clienți potențiali la care poți ajunge direct cu forța de vânzări și cu oferte super-personalizate.

Dar dacă ai produse sau servicii cu adresabilitate mai largă, de aici incepe discuția.
Cu cât e piața de clienți mai mare, cu atât vei avea nevoie de resurse mai complexe.
Cu cât e concurența mai mare pentru aceiași clienți, cu atât ai nevoie de o diferențiere mai clară.
Cu cât ești mai ambițios cu obiectivele de business, cu atât mai mult ai nevoie de susținere strategică.

Se aplică 100% și dacă ai nevoie să-ți crești echipa – și brandul de angajator este la fel de important ca un brand de produs sau de serviciu.

O agenție de PR are avantajele experienței, numărului mai mare de resurse interne, privirii de ansamblu asupra economiei at large (pentru că deservește mai multe industrii).
Practic, cumperi o echipă la un preț mult sub câștigul pe care il obții la final de an. Cu condiția să ai încredere în ea și să ii faci loc în “ograda” ta.

3.Niciuna dintre agențiile de PR de pe piață nu pare să aibă experiență în industria mea, de unde știu eu că o sa facă treabă bună?

Fun fact: nu știi. Dar poți minimiza riscul dacă faci un pic de research și ai un pic de curaj (controlat).

Pentru research:
– întreabă un prieten 🙂 un alt manager de la o companie din aceeași zonă (mai ales dacă vorbim de B2B) care lucrează deja cu agenții de PR sau care este/are un specialist intern îți pot da un punct de plecare.
– caută online – chiar și PR-ul își face uneori PR, sigur vei da de ceva fire pe care să le urmezi.
– mergi la evenimente și trage lumea de limbă.

Pentru curaj:
– chiar dacă nu au experiență în industria ta, profesioniștii buni vor căuta să te cunoască și să-ți înțeleagă business-ul. Cu alte cuvinte, dacă întâi întreabă și apoi îți propun, ai șanse mari să fi dat peste cine trebuie.
– dacă te-au intrebat de toate cele și apoi ți-au dat și o strategie clară și aplicabilă, șansele cresc și mai mult.
– ca să fie treaba treabă și la implementare, discută rezultatele așteptate (KPIs) în termeni care au sens pentru tine; poți folosi și combinația onorariu pentru servicii + onorariu de succes, dacă simți că te ajută să îți controlezi investiția.

Nimic nu e garantat pe lumea asta. Iar cu PR-ul, care e și așa greu de prins în cifre și nu prea merg rețetele, e ca în vorba aia bătrânească: rău cu rău, da’ mai rău fără rău 🙂

Credit foto: Pexels.com